Ne face o deosebită plăcere să vă invităm, sâmbătă, 16 decembrie, de la ora 19:00 la ultimul vernisaj al acestui an la Galeria Jecza – ”În ghicitură” o expoziție de pictură și desen cu lucrări semnate de Constantin Flondor.

Vernisajul coincide cu ziua de naștere a artistului. Constantin Flondor împlinește 87 de ani anul acesta, și ce mod mai frumos de a marca acest capitol din viața unui artist decât prin aprecierea operei sale?

Seara va fi îmbogățită de muzica lui Mischa Blanos, ale cărui compoziții vor completa atmosfera și vor dialoga cu lucrările expuse.

După vernisaj, expoziția va putea fi vizitată la Galeria Jecza până pe 19 februarie 2024. Program de vizitare: marți – sâmbătă: 11:00 – 19:00.

Din textul realizat de Sorina Jecza în urma unui dialog cu Constantin Flondor:

”Pot afirma fără echivoc: felul în care Constantin Flondor se raportează la artă este breviarul unei superioare forme de maieutică ce te-ar reînvăța, simplu, rostul adevărat al firii.

Convingerii că el ar deține, însă, o cheie ce poate descifra înțelesuri ascunse, artistul îi răspunde descumpănitor: : „pictura înseamnă pentru mine gospodărirea neputinței”. Dintr-odată, Constantin Flondor, pictorul seninătății, se pune laolaltă cu oamenii de rând: „Nu am avut aproape nicicând conștiința unui știut sau prea-știut. Neputința îmi era mai aproape. Ca un fel de trac. Dar mă hrăneam cu mirarea, cu nevoia cunoașterii, cu bucuria a ceva nou”.

Iată, așadar, cheia: uimirea. Să privești lumea, ca și cum ai fi martorul ei dintâi… Flondor vede lumea în integritatea ei, ca pe un mare tot, din care picură doar, uneori, semne ce trebuie captate.

Artistul se situează în intervalul dintre ceea ce este cu adevărat și puținul la care accedem, urma „care transmite în mod diafan, în mod transparent, o taină” – ghicitura.

În acest sens, ghicitura despre care vorbește artistul este intuirea sensibilă a tainei, e transmiterea unui duh față de mărimea de neatins a căruia, pictorul își poate manifesta doar neputința.
Această „neputință” îmbracă haina picturii, a artei, în general.

Pentru a înțelege acest transfer sensibil, pictorul vine cu o explicație alegorică: „lumina soarelui, când trece prin mii de picături de apă, se transformă în curcubeu. Curcubeul este ghicitura soarelui, este urma pe care o lasă Lumina pentru noi, pământenii. La rândul său, curcubeul generează, printr-o nouă oglindire, paleta pictorului ”.

L-am întrebat cum poate artistul prinde inefabilul unui moment încărcat de grație celestă, cum poate fixa frumusețea fulgurantă a clipei ce se trece? Răspunzându-mi, el invoca aceleași câteva lucruri esențiale ce „construiesc”: întâi, privirea plină de uimire și apoi, ascultarea. Importantă etapă, căci ea dezghioacă înțelesurile dinăuntru, cele pitite dincolo de coaja lucrurilor. Contemplarea este actul ce așază văzul pe scara cunoașterii.

„Lumea e o grădină și pictorul e un geometru. Contemplația mă duce spre respirație, străvedere, ascultare. (…). Sub ascultare, cele ascunse se dezvăluie. Grădinarul însuși făptuiește un text sub pana divină. De aici transparența grădinii. Văz-duhul ei. Grădina se oferă ca un fagure, iar trecerea pictorului-grădinar, ca trecerea unui degustător.”

Prin contemplare, vizibilul devine transparent pentru artist, o ghicitură, ce-i poate dezvălui geometria lumii ce se revelă în toate – nori, grădini, ceruri, firavul fulg de nea. Este prima cale pe care artistul s-a înscris, însușindu-și vocabularul lumii ce se vede.

Răsplata pe care acesta o primește mai apoi este revelația totalității: „… mă mișc între cer și pămînt… Dar mă mulțumesc cu taina fragmentului. Partea mărturisește întregul. Pars pro toto”. Luînd în palmă micul fulg de nea, pictorul vede, ca într-un ghioc, universul.

Ghiocul-ghicitură – aceasta este Pictura.

Constantin Flondor, un reflexiv intelectual, cu o profundă conștiință a actului de creație, se plasează pe sine în raport cu lumea pe care o încifrează în pictură în orizontul ingenuității lipsite de orgoliu, pătrunse de smerenie, asemeni „zugravului de subțire” sau pictorului-țăran, profund credincios…”