Fundația Interart Triade și Attila KIM • Architects vă invită joi, 7 septembrie 2023, de la ora 18,00, la Cazarma U Timișoara, la două momente de excepție: vernisajul expoziției ÎNTÂLNIRI/BEGEGNUNGEN/ENCOUNTERS: INGO GLASS, eveniment curatoriat de Ileana Pintilie și derulat în prezența doamnei Ursula Glass, ce i-a fost soție artistului, și deschiderea expoziției TRAIAN CHERECHEȘ. CREATIVE DESTRUCTION* — AN ESCAPE ROOM, eveniment derulat în prezența artistului și a curatorilor expoziției, Ami Barak și Bogdan Ghiu.

Între „camera de evadare” (ESCAPE ROOM), delimitată de artistul Traian Cherecheș ca loc de joacă pentru experiențe comune, și jocul dintre plin și gol, dintre operarea cu geometria triunghiului, pătratului și cercului lui Ingo Glass, sculptura se relevă încă o dată contemplării, în spațiul generos al Cazarmei U Timișoara.
Joi, 7 septembrie, în camerele 6,7 și 8 ale Cazarmei U va avea loc deschiderea expoziției Întâlniri /Begegnungen/ Encounters: Ingo Glass. Organizată la un an după dispariția artistului, expoziţia prezintă o selecţie de lucrări din creaţia lui Ingo Glass, apte să susţină o perspectivă sintetică asupra operei sale. Pornind de la câteva lucrări mai vechi, considerate ca punct de referinţă pentru creaţia ulterioară, expoziţia construieşte amplul discurs al artei concrete, început în jurul anului 1985 şi dezvoltat până la sfârșitul vieții. Întreaga prezentare gravitează în jurul ideii de forme și culori primare, căruia i s-a dedicat artistul.

„Creația lui Ingo Glass s-a construit pas cu pas având în centrul preocupărilor volumul, care l-a fascinat încă din adolescență. Formele sculpturale, la început figurative, prin care încerca să reprezinte corpul uman, au devenit ulterior tot mai epurate, pe măsură ce volumul a fost pus în relație cu spațiul. Evoluția artistului s-a produs miraculos, iar într-un timp scurt de la terminarea studiilor academice și-a însușit, comprimat, decenii de transformări stilistice și conceptuale.
Așa cum am amintit, interesul lui Ingo Glass s-a îndreptat spre spațiul sculptural care trebuia dominat prin formele puternice și elansate. Astfel, el a ajuns la o sculptură esențializată, amintind fie de elementele fundamentale de susținere ale unei arhitecturi apropiată formal uneori de carena răsturnată a unui vas (Septenarius, faleza Dunării, Galați, 1975) sau de o construcție gotică (Piramida contaforturilor, Neu-Ulm, 1998). Ulterior, artistul a adăugat formelor sale – esențializate până la geometria pură – și culoarea, un element încărcat de senzualitate.
Arta concretă, dezvoltată după 1945 în Germania (și în alte țări germanofone) din arta constructivistă, dar și din alte mișcări ale avangardei secolului al XX-lea, a pus în circulație un limbaj esențializat alcătuit dintr-un repertoriu redus de elemente formale de bază (triunghiul, pătratul și cercul) însoțite de cele trei culori primare.

Aderarea lui Ingo Glass la principiile artei concrete s-a produs pe la mijlocul anilor 1980 ca urmare a deciziei artistului de a abstractiza și mai mult limbajul formal al lucrărilor sale. Pornind de la studiile de percepție ale culorilor și ale formelor geometrice, realizate în cadrul Școlii de la Bauhaus, el a dezvoltat propriul său limbaj artistic, asociind triunghiului culoarea galbenă, cercului roșul, iar pătratului albastrul. Cu acest limbaj distinct față de canonul instaurat de Johannes Itten, Glass a început o lungă și prolifică serie de sculpturi și de monumente publice, aducând la lumină conceptele sale alimentate de această tradiție istorică, dar prin care își afirma în același timp propria lui personalitate.

Originalitatea sculpturilor sale s-a afirmat mai ales prin manipularea cu abilitate și talent a jocului dintre plin și gol, dintre operarea cu elementele geometrice amintite, dar și cu vidul introdus în compoziții de decupajele oținute în suprafața sculpturală. Astfel, el a utilizat adesea acest joc dintre pozitiv și negativ, punând în discuție masa sculpturală interogată despre absență.
În concluzie, sculptura lui Ingo Glass privilegiază întâlnirile, adunând în jurul ei oamenii fascinați de simplitatea elementară a limbajului vizual ce comunică direct prin formă, volum, spațiu și culoare. Toate aceste elemente reunite transmit publicului energiile latente acumulate în sculpturi și care se eliberează în spațiu prin contemplare” (Ileana Pintilie).

Expoziţia, parte a proiectului Encounters for Sculpture al Fundației Triade face parte din Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și este finanțat de Municicpiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.

Expoziția rămâne deschisă până la data de 7 octombrie 2009. Orarul de vizitare este de miercuri până duminică, între orele 13:00 – 20:00 (miercuri și joi), respectiv 12:00 – 20:00 (vineri-duminică).

În acealași spațiu al Cazarmei U, la parter, de joi, 7 septembrie, „Traian Cherecheș abordează pictura, sculptura, desenul și sunetul folosind un cadru narativ și iconografic care captează forțele ce animă materialele organice și anorganice, între creație și distrugere, contragere și expansiune, metamorfoză și transmutare, precum și potențialul lor de reînnoire.

Lucrările sale reciclează obiecte prin adăugare sau divizare pentru a evidenția devenirea lor materială. Prin lucrările sale, el explorează obsesiile contemporane și schimbările de paradigmă, de unde și titlul ales pentru această expoziție.

Multiplele și acceleratele mutații din mediul natural, industrial și urban de astăzi sunt subiectele abordării sale artistice, iar plasticitatea, naturală sau artificială, a materiei se află în centrul practicii sale. Referindu-se direct la ideea de deșeuri acumulate, care reprezintă starea actuală a lumii noastre poluate de hiperconsum, artistul propune ideea de artă însăși ca transmutare a deșeurilor în resurse. Prin intermediul sunetului, artistul reintroduce în lucrările sale dimensiunea temporalității și a ritmurilor profunde, considerând sunetul ca un stimul extern câmpului vizual, dar acționând convergent cu acesta.
Lucrările iau forma unor obiecte hibride, meta-structuri care se fac ecoul altor medii, una dintre trăsăturile specifice fiind tocmai trecerea permanentă, în spirală, de la un mijloc de expresie și experimentare la altul. Navigând între mental și peisaj, între haos și ordine, lucrările sale explorează memoria gunoiului și alte tipuri de poluare, dezvoltând în același timp potențialul lor de transformare. În acest fel, el dă finalitate lumii creative, elaborând mituri pentru a înțelege cine suntem și cine ar trebui să fim.

Camera de evadare din titlu descrie spațiul ocupat și delimitat de artist ca un teren de joacă pentru o experiență comună și, prin urmare, o figurare a locului artei în lumea contemporană prin intermediul unui loc pre-ocupat și inteligent, capabil să restabilească unitatea dintre socialitate, materie și spirit prin luarea lui în sarcină de către “colectivul uman”, garant al unui ”parlament al lucrurilor”, cum le numește Bruno Latour” (Sorina Jecza).
*Conceptul de distrugere creativă desemnează procesul prin care invențiile și inovațiile fac ca tehnologiile și activitățile existente să devină în mod constant învechite. Acesta a fost teoretizat de economistul Joseph Schumpeter și ni se pare că se potrivește cu abordarea generică a artistului.

Expoziția rămâne deschisă până în 10 octombrie 2023 și poate fi vizitată de miercuri până joi intre orele 13:00- 20:00, iar de vineri până duminică între orele 12:00 – 20:00.

Finisajul expoziției va avea loc în data de 27.09 de la ora 18. Intrarea este gratuită.

Vă reamintim că, între 4 mai – 30 noiembrie 2023, Cazarma U Timișoara găzduiește proiectul după SCULPTURĂ/SCULPTURĂ după.