Cele 40 de lucrări expuse în spațiile Palatului Baroc fac parte din etape diferite ale creației lui Constantin Flondor. Lucrările de grafică din anii 1970-1980 sunt completate de picturile în ulei realizate în anii ’90 sau mai recent (în ultimii doi ani), reluând unele dintre temele explorate și experimentate de artist, atât individual, cât și în cadrul grupurilor de avangardă 1.1.1. și Sigma: grădina, cernerea, fulgul de nea.

Una dintre săli expune lucrările dedicate familiei. Alături de impunătoarea reprezentare panoramică a orașului Cernăuți, locul copilăriei artistului, referințele biografice sunt completate de o serie de autoportrete și portrete ale membrilor familiei, dar și de lucrări semnate de unchiul, părinții, fiica și nepoata lui Constantin Flondor. În acest fel, putem să vorbim de o genă artistică care s-a manifestat de-a lungul genealogiei plasticianului, pe parcursul mai multor generații.    

”Dincolo de plăcerea sesizării unor subtilităţile picturale şi expresive, expoziţia oferă ocazia unor meditaţii asupra raporturilor ce ţin de aparenţă şi esenţă, pentru descoperirea cărora pictura nu este doar instrumentul cu care operează, ci şi mediul predilect de etalare”. (Călin Stegerean)

”Atunci când mi-a atras atenția o lucrare semnată Constantin Flondor, gândul m-a dus la interogațiile timpului nostru și de aici mai departe, la criza de conștiință pe care o traversează contemporanii mei. De la geometrie la natură, de la studiul formelor, la acela al culorilor, de la teme și piese de avangardă, la întoarcerea la “magma primordială”, opera artistului sugerează un balans între Ocident și Orient, unul ce particularizează universul intelectual românesc și central-est-european, în care artistul s-a format. Pe de-o parte, este vorba de o căutare intuitivă a sinelui, pe de altă parte, de un joc intelectual subtil, în care se remarcă dorința de a conceptualiza prin arta vizuală cerul și pământul, omul și Dumnezeu. Din multe lucrări ale lui Constantin Flondor transpare o curiozitate pentru circumstanțele lumești, dar și intenția de a găsi acele căi nebătătorite prin care e posibilă inițierea. În fapt, în cazul său, ”programul programatorului” este nu doar curajos, dar și cel ce, până la un punct, îi structurează opera” (Victor Neumann)

Organizator: Fundația Triade, în parteneriat cu Muzeul de Artă, cu sprijinul Galeriei Jecza

Prezentare: Victor NEUMANN – director al Muzeului de Artă Timișoara

Călin STEGEREAN – director general al Muzeului Național de Artă al României

Ileana PINTILIE – critic de artă