Prezentare: dr. Onisim COLTA, artist plastic,  prof.dr. Marcel TOLCEA, scriitor

Expoziția de la Triade pune în lumină doar un singur aspect dintre multiplele preocupări ale Anei Zoe Pop: sculptura. Celelalte valențe ale operei sale – desenul, gravura, pictura – au concurat, însă, toate, la definirea unui limbaj propriu, prin care artista aproximează motivele ce structurează universul său tematic. Încercând să-i definească acestuia punctele de intersecție, criticul de artă Maria-Magdalena Crişan scria:  „Imaginarul pe care îl dezvoltă Zoe Pop se bazează pe o formaţie culturală profundă, ea gândind semnul plastic, indiferent de maniera abordată, ca un mijloc de comunicare. Există în ceea ce face o stare nedefinită ca timp şi spaţiu, dar bogată în sentimente, în elemente ce definesc umanitatea: bucuria, durerea, spaima, sacrificiul, misterul. În sculptură, ea practică un tip de sensibilitate ale cărei rădăcini le găsim în sculptura europeană, de la romantic până la baroc, mai precis, în cea de mici dimensiuni, caracterizată de scene numeroase, de simboluri. Desenele ei au în centru ideea de cuplu, privit ca o înfruntare de ordin fizic şi mintal, o luptă în care resimţim dinamica vieţii. În general, viziunea ei dezvoltă un tip de imaginaţie ce aminteşte de bestiarele din Evul mediu, o raportare la un destin al umanităţii ce nu ţine de un timp anume.”