Anii copilăriei mi-au fost marcaţi de toate tulburările vremii: războiul, o lume care se destrăma, o alta care încerca să-şi "fabrice" un chip. Protejaţi de căldura casei, aceste lucruri nu răzbăteau spre noi, copiii, sau ajungeau ca vătuite. Cel mai dureros am resimţit absenţa tatei care era pe front. Mama a trebuit să drămuiască făina şi zahărul - eram doar trei copii. Mi-aduc aminte ce sărbătoare a fost când, de ziua cuiva, Gizi neni a făcut nişte pişcoturi. Mâncam şi ne minunam: "Uite ce pişcoturi bune a făcut Gizi neni". Primele mele şocuri au fost la bombardarea Braşovului. Mama şi femeile au săpat singure adăposturi în grădină. Eu aveam cinci ani şi, în timpul unui bombardament, au strigat toţi la mine să mă arunc pe burtă. Când au venit ruşii, Manczi cu Emma neni au stat la noi.
Abia adolescent, prin clasa a VII-a, am realizat condiţia familiei mele: părinţii munceau în trei schimburi, ca să ne poată supraveghea pe cei trei băieţi, tata economisea laptele primit la fabrică pentru toxicitate, ca să ni-l aducă acasă, sau stătea la coadă de la ora 4 dimineaţa ca să putem mânca supă de vită. Şi asta doar duminica, pentru că, în rest, mama s-a perfecţionat în diverse "meniuri" cu carne de iepure. Din perioada copilăriei, ţin minte câteva figuri. Prezenţa lor m-a marcat, pentru că aducea un fel de "blazon" în orizontul vieţii noastre. Prima gazdă a părinţilor mei a fost familia Iánosi. Rămas văduv, Iánosi bácsi a venit să mănânce cu noi. La început, zilnic, apoi doar duminica. Iánosi bacsi era consilier la primărie, un domn, cu bibliotecă şi colecţie de timbre. Avea cel puţin 20 de clasoare. De la el am auzit de ţări cu nume exotice - Venezuela, Panama, Vatican... Seri întregi ne povestea despre timbre. Primul clasor de la el l-am avut, dar timbre nu ne dădea. Zgârcenie. Atunci aşa mi s-a părut. Acum ştiu că era mai mult - pasiune de colecţionar. De neîmpărţit.
Spre şcoala de artă din Tg. Mureş m-a purtat puţin şi şansa. Acasă se recunoştea că desenez bine Gödri Ferenc crescuse mai mulţi artişti, între care mai renumit este astăzi Déak Férenc. Când a venit în vizită la părinţi băiatul lui Walther báci, care era arhitect la Bucureşti, am fost şi eu să-mi arăt desenele. M-a lăudat, dar mi-a spus să lucrez mai mult şi mai liber, după natură. În vara lui '53 a venit la Sf.Gheorghe profesorul Nagy Jozsef de la Şcoala de Artă din Tg. Mureş - era pe vremea când propaganda avea nevoie de "talente" din rândul clasei muncitoare şi se făceau "acţiuni de teren" pentru depistarea unor astfel de talente. Profesorul Nagy preda desenul la Şcoala de.Artă, dar era şi antrenor de tenis. M-a văzut jucând. M-a încercat apoi şi la desen, a văzut că am ceva talent. I-a convins apoi şi pe părinţii mei să mă lase la şcoala de la Tg. Mureş. Acolo a început o altă lume.
Spre şcoala de artă din Tg. Mureş m-a purtat puţin şi şansa. Acasă se recunoştea că desenez bine Gödri Ferenc crescuse mai mulţi artişti, între care mai renumit este astăzi Déak Férenc. Când a venit în vizită la părinţi băiatul lui Walther báci, care era arhitect la Bucureşti, am fost şi eu să-mi arăt desenele. M-a lăudat, dar mi-a spus să lucrez mai mult şi mai liber, după natură. În vara lui '53 a venit la Sf.Gheorghe profesorul Nagy Jozsef de la Şcoala de Artă din Tg. Mureş - era pe vremea când propaganda avea nevoie de "talente" din rândul clasei muncitoare şi se făceau "acţiuni de teren" pentru depistarea unor astfel de talente. Profesorul Nagy preda desenul la Şcoala de.Artă, dar era şi antrenor de tenis. M-a văzut jucând. M-a încercat apoi şi la desen, a văzut că am ceva talent. I-a convins apoi şi pe părinţii mei să mă lase la şcoala de la Tg. Mureş. Acolo a început o altă lume.
Spre şcoala de artă din Tg. Mureş m-a purtat puţin şi şansa. Acasă se recunoştea că desenez bine Gödri Ferenc crescuse mai mulţi artişti, între care mai renumit este astăzi Déak Férenc. Când a venit în vizită la părinţi băiatul lui Walther báci, care era arhitect la Bucureşti, am fost şi eu să-mi arăt desenele. M-a lăudat, dar mi-a spus să lucrez mai mult şi mai liber, după natură. În vara lui '53 a venit la Sf.Gheorghe profesorul Nagy Jozsef de la Şcoala de Artă din Tg. Mureş - era pe vremea când propaganda avea nevoie de "talente" din rândul clasei muncitoare şi se făceau "acţiuni de teren" pentru depistarea unor astfel de talente. Profesorul Nagy preda desenul la Şcoala de.Artă, dar era şi antrenor de tenis. M-a văzut jucând. M-a încercat apoi şi la desen, a văzut că am ceva talent. I-a convins apoi şi pe părinţii mei să mă lase la şcoala de la Tg. Mureş. Acolo a început o altă lume.
Spre şcoala de artă din Tg. Mureş m-a purtat puţin şi şansa. Acasă se recunoştea că desenez bine Gödri Ferenc crescuse mai mulţi artişti, între care mai renumit este astăzi Déak Férenc. Când a venit în vizită la părinţi băiatul lui Walther báci, care era arhitect la Bucureşti, am fost şi eu să-mi arăt desenele. M-a lăudat, dar mi-a spus să lucrez mai mult şi mai liber, după natură. În vara lui '53 a venit la Sf.Gheorghe profesorul Nagy Jozsef de la Şcoala de Artă din Tg. Mureş - era pe vremea când propaganda avea nevoie de "talente" din rândul clasei muncitoare şi se făceau "acţiuni de teren" pentru depistarea unor astfel de talente. Profesorul Nagy preda desenul la Şcoala de.Artă, dar era şi antrenor de tenis. M-a văzut jucând. M-a încercat apoi şi la desen, a văzut că am ceva talent. I-a convins apoi şi pe părinţii mei să mă lase la şcoala de la Tg. Mureş. Acolo a început o altă lume.
Spre şcoala de artă din Tg. Mureş m-a purtat puţin şi şansa. Acasă se recunoştea că desenez bine Gödri Ferenc crescuse mai mulţi artişti, între care mai renumit este astăzi Déak Férenc. Când a venit în vizită la părinţi băiatul lui Walther báci, care era arhitect la Bucureşti, am fost şi eu să-mi arăt desenele. M-a lăudat, dar mi-a spus să lucrez mai mult şi mai liber, după natură. În vara lui '53 a venit la Sf.Gheorghe profesorul Nagy Jozsef de la Şcoala de Artă din Tg. Mureş - era pe vremea când propaganda avea nevoie de "talente" din rândul clasei muncitoare şi se făceau "acţiuni de teren" pentru depistarea unor astfel de talente. Profesorul Nagy preda desenul la Şcoala de.Artă, dar era şi antrenor de tenis. M-a văzut jucând. M-a încercat apoi şi la desen, a văzut că am ceva talent. I-a convins apoi şi pe părinţii mei să mă lase la şcoala de la Tg. Mureş. Acolo a început o altă lume.
Spre şcoala de artă din Tg. Mureş m-a purtat puţin şi şansa. Acasă se recunoştea că desenez bine Gödri Ferenc crescuse mai mulţi artişti, între care mai renumit este astăzi Déak Férenc. Când a venit în vizită la părinţi băiatul lui Walther báci, care era arhitect la Bucureşti, am fost şi eu să-mi arăt desenele. M-a lăudat, dar mi-a spus să lucrez mai mult şi mai liber, după natură. În vara lui '53 a venit la Sf.Gheorghe profesorul Nagy Jozsef de la Şcoala de Artă din Tg. Mureş - era pe vremea când propaganda avea nevoie de "talente" din rândul clasei muncitoare şi se făceau "acţiuni de teren" pentru depistarea unor astfel de talente. Profesorul Nagy preda desenul la Şcoala de.Artă, dar era şi antrenor de tenis. M-a văzut jucând. M-a încercat apoi şi la desen, a văzut că am ceva talent. I-a convins apoi şi pe părinţii mei să mă lase la şcoala de la Tg. Mureş. Acolo a început o altă lume.
Spre şcoala de artă din Tg. Mureş m-a purtat puţin şi şansa. Acasă se recunoştea că desenez bine Gödri Ferenc crescuse mai mulţi artişti, între care mai renumit este astăzi Déak Férenc. Când a venit în vizită la părinţi băiatul lui Walther báci, care era arhitect la Bucureşti, am fost şi eu să-mi arăt desenele. M-a lăudat, dar mi-a spus să lucrez mai mult şi mai liber, după natură. În vara lui '53 a venit la Sf.Gheorghe profesorul Nagy Jozsef de la Şcoala de Artă din Tg. Mureş - era pe vremea când propaganda avea nevoie de "talente" din rândul clasei muncitoare şi se făceau "acţiuni de teren" pentru depistarea unor astfel de talente. Profesorul Nagy preda desenul la Şcoala de.Artă, dar era şi antrenor de tenis. M-a văzut jucând. M-a încercat apoi şi la desen, a văzut că am ceva talent. I-a convins apoi şi pe părinţii mei să mă lase la şcoala de la Tg. Mureş. Acolo a început o altă lume.
Spre şcoala de artă din Tg. Mureş m-a purtat puţin şi şansa. Acasă se recunoştea că desenez bine Gödri Ferenc crescuse mai mulţi artişti, între care mai renumit este astăzi Déak Férenc. Când a venit în vizită la părinţi băiatul lui Walther báci, care era arhitect la Bucureşti, am fost şi eu să-mi arăt desenele. M-a lăudat, dar mi-a spus să lucrez mai mult şi mai liber, după natură. În vara lui '53 a venit la Sf.Gheorghe profesorul Nagy Jozsef de la Şcoala de Artă din Tg. Mureş - era pe vremea când propaganda avea nevoie de "talente" din rândul clasei muncitoare şi se făceau "acţiuni de teren" pentru depistarea unor astfel de talente. Profesorul Nagy preda desenul la Şcoala de.Artă, dar era şi antrenor de tenis. M-a văzut jucând. M-a încercat apoi şi la desen, a văzut că am ceva talent. I-a convins apoi şi pe părinţii mei să mă lase la şcoala de la Tg. Mureş. Acolo a început o altă lume.
Spre şcoala de artă din Tg. Mureş m-a purtat puţin şi şansa. Acasă se recunoştea că desenez bine Gödri Ferenc crescuse mai mulţi artişti, între care mai renumit este astăzi Déak Férenc. Când a venit în vizită la părinţi băiatul lui Walther báci, care era arhitect la Bucureşti, am fost şi eu să-mi arăt desenele. M-a lăudat, dar mi-a spus să lucrez mai mult şi mai liber, după natură. În vara lui '53 a venit la Sf.Gheorghe profesorul Nagy Jozsef de la Şcoala de Artă din Tg. Mureş - era pe vremea când propaganda avea nevoie de "talente" din rândul clasei muncitoare şi se făceau "acţiuni de teren" pentru depistarea unor astfel de talente. Profesorul Nagy preda desenul la Şcoala de.Artă, dar era şi antrenor de tenis. M-a văzut jucând. M-a încercat apoi şi la desen, a văzut că am ceva talent. I-a convins apoi şi pe părinţii mei să mă lase la şcoala de la Tg. Mureş. Acolo a început o altă lume.
Spre şcoala de artă din Tg. Mureş m-a purtat puţin şi şansa. Acasă se recunoştea că desenez bine Gödri Ferenc crescuse mai mulţi artişti, între care mai renumit este astăzi Déak Férenc. Când a venit în vizită la părinţi băiatul lui Walther báci, care era arhitect la Bucureşti, am fost şi eu să-mi arăt desenele. M-a lăudat, dar mi-a spus să lucrez mai mult şi mai liber, după natură. În vara lui '53 a venit la Sf.Gheorghe profesorul Nagy Jozsef de la Şcoala de Artă din Tg. Mureş - era pe vremea când propaganda avea nevoie de "talente" din rândul clasei muncitoare şi se făceau "acţiuni de teren" pentru depistarea unor astfel de talente. Profesorul Nagy preda desenul la Şcoala de.Artă, dar era şi antrenor de tenis. M-a văzut jucând. M-a încercat apoi şi la desen, a văzut că am ceva talent. I-a convins apoi şi pe părinţii mei să mă lase la şcoala de la Tg. Mureş. Acolo a început o altă lume.
Spre şcoala de artă din Tg. Mureş m-a purtat puţin şi şansa. Acasă se recunoştea că desenez bine Gödri Ferenc crescuse mai mulţi artişti, între care mai renumit este astăzi Déak Férenc. Când a venit în vizită la părinţi băiatul lui Walther báci, care era arhitect la Bucureşti, am fost şi eu să-mi arăt desenele. M-a lăudat, dar mi-a spus să lucrez mai mult şi mai liber, după natură. În vara lui '53 a venit la Sf.Gheorghe profesorul Nagy Jozsef de la Şcoala de Artă din Tg. Mureş - era pe vremea când propaganda avea nevoie de "talente" din rândul clasei muncitoare şi se făceau "acţiuni de teren" pentru depistarea unor astfel de talente. Profesorul Nagy preda desenul la Şcoala de.Artă, dar era şi antrenor de tenis. M-a văzut jucând. M-a încercat apoi şi la desen, a văzut că am ceva talent. I-a convins apoi şi pe părinţii mei să mă lase la şcoala de la Tg. Mureş. Acolo a început o altă lume.
Spre şcoala de artă din Tg. Mureş m-a purtat puţin şi şansa. Acasă se recunoştea că desenez bine Gödri Ferenc crescuse mai mulţi artişti, între care mai renumit este astăzi Déak Férenc. Când a venit în vizită la părinţi băiatul lui Walther báci, care era arhitect la Bucureşti, am fost şi eu să-mi arăt desenele. M-a lăudat, dar mi-a spus să lucrez mai mult şi mai liber, după natură. În vara lui '53 a venit la Sf.Gheorghe profesorul Nagy Jozsef de la Şcoala de Artă din Tg. Mureş - era pe vremea când propaganda avea nevoie de "talente" din rândul clasei muncitoare şi se făceau "acţiuni de teren" pentru depistarea unor astfel de talente. Profesorul Nagy preda desenul la Şcoala de.Artă, dar era şi antrenor de tenis. M-a văzut jucând. M-a încercat apoi şi la desen, a văzut că am ceva talent. I-a convins apoi şi pe părinţii mei să mă lase la şcoala de la Tg. Mureş. Acolo a început o altă lume.