Întâlnirea, pe simezele Galeriei TRIADE, a lui Richard Wayne cu  Andrei Jecza  nu este întâmplătoare. Legăturile dintre ei sunt multe şi numără deja anii…  Cel mai puternic fir este acela care se ţese între meşter şi ucenic, între maestru şi discipol.

Pe simezele expoziției, cei doi s-au mai apropiat o dată, într-un alt tip de dialog. Prin fotografie, ambii se raportează la spaţiu, măsurând conversia acestuia în temporalitate.  Titlurile pe care le propun o declară deja : INTERIOARE ROMÂNEŞTI şi DINCOLO. Ambele teme sunt manifestări ale aceleiaşi preocupării pentru spaţiu, dar în mod radical diferit.

Aşezat confortabil într-o  interioritate – a casei româneşti, dar şi în propria sa interioritate -, Richard Wayne  a cucerit şi stăpâneşte un  timp care îi oferă răgazul  să privească, molcom, obiecte.  Timpul său are materialitate, este stătător, pe când la Andrei Jecza, spaţiul curge. El are un aici punctiform şi un dincolo alunecător. Spaţiul pe care îl deţine este fragil, este, de fapt, un interval – un prag. În faţa ochiului de tânăr artist se aşază uşi ferecate, sau întredeschise uşor, coridoare îmbietoare, treceri, pasaje, drumuri, deschideri, alunecări,… iar el stă în prag, nici aici, nici dincolo. O aşteptare. 

Expoziția prezintă, astfel, frumuseţea molcomă a spaţiului aşezat şi cealaltă frumuseţe, tremurătoare, fragilă, a celui încă neaşezat. Richard Wayne afirmă ceea ce găsește. Andrei Jecza caută…

… pe când spectatorii stau de veghe acolo unde încă se mai trăieşte cu « trup şi sufletul la gură ». ÎN PRAG.