Ad Vitam este o expoziție multimedia. În acest ansamblu,  fotografii, arhivă familială instalată în peisaj, video – al cărui sunet se prelinge, ca un ecou, pe pereții Galeriei Jecza -, sunt, pe rând, exploatate pentru a ne oferi fragmente de visare, de reflecție asupra timpului copilăriei, o călătorie în memorie și spre origini. Expoziția creează un dialog între două perioade din creația lui Sophie Zénon. Pe de o parte, o serie fotografică mai veche, emblematică pentru demersul artistei, expusă deja în multe forme, Mumiile din Palermo (2008, seria In Case We Die), iar pe de altă parte, Alexandre (2015), o nouă direcție de creație în care, alături de fotografie, prezintă, în paralel, instalație și video.

Firul roșu ce leagă cele două serii îl reprezintă rădăcinile artistei, Italia, precum și raportul său cu dispariția, cu memoria, cu filiația. Ceea ce pare paradoxal, la o primă vedere, este faptul că Sophie Zénon, tratând tema morții, ne vorbește, mai cu seamă, despre viață.

Mai mult:

E destul să privim cu atenție Mumiile din Palermo, pentru a constata energia și vitalitatea ce se degajă din acestea. Artista a știut să le reanime, printr-un subtil joc al vibrației dintre claritate și lipsa ei, ceea ce conferă imaginii o tulburătoare  picturalitate, ce trimite la Francisco Goya sau la Francis Bacon. Unele fotografii ajung să surprindă la aceste personaje moarte clipa vie a unui gest sau a unei posturi, astfel încât ele să devină, prin talentul artistei, umane și universale.

Cu Alexandre, Sophie Zénon abordează o nouă perioadă a creației sale, dedicată memoriei familiale, pierderii locurilor originare. Unde te-ai născut, unde ai trăit? Cum se mai poate pune această problemă? Întrebarea mai are azi o reală semnificație, în contextul imigrației mondiale? Folosindu-se de imaginea de copil a tatălui său, l-a condus pe acesta în sânul pădurii vosgiene, locul din care a ajuns în Franța, împreună cu părinții săi, venind din Italia de Nord. Printr-un demers apropiat meditației, artista a surprins pe plăcile de plexic  din instalația in situ plasată în acest peisaj grandios și sălbatic, mișcarea vântului, jocul umbrelor și al luminii, făcând ca imaginea tatălui să recapete viață și transformând, astfel, pierderea.

Cu instalația pe care a adus-o în mijlocul expoziției, Sophie Zénon se descoperă, dezvăluindu-și procesul creator. O punere în abis, ce vorbește despre intimitatea propriei sale familii – ce e, de fapt, intimitatea noastră, a tuturor.

Sophie Zénon este artistă franceză. A dobândit, pentru activitatea sa fotografică, regulat expusă internațional, numeroase forme de recunoaștere. Originile-i sunt italiene, dar trăiește și lucrează la Paris. (curator Anouk Lederlé, extras din prezentarea expoziției)

Organizatori: Fundația Triade, în parteneriat cu Institutul Francez Timișoara