Expoziția Peter Jecza: Lecție despre imperfecțiune face parte din programul Memoria Jecza, instituit de către Fundația Triade după dispariția artistului, în anul 2009, și menit să continue cercetarea și promovarea operei artistului.

Expoziția își propune să aducă în sfera dezbaterii critice semnificațiile mutațiilor pe care cercetările artistului din anii 80 le-au adus practicilor sculpturii.

În expoziție au fost prezentate lucrări din colecţiile Muzeului de Artă Timișoara, Muzeului Național Secuiesc Sf. Gheorghe, precum și din colecții private – Colecțiile Lecca, Herczeg, Mihu, Simcelescu, Mesaros, Babusceac, Jecza.

Organizator: Muzeul de Artă Jean Mihail Craiova, în parteneriat cu Fundația TRIADE, cu sprijinul Galeriei Jecza

Curator: Sorina Ianovici

Mai mult:

Peter Jecza și-a început formația artistică în anii 50, la liceul de artă din Târgu Mureş, cu profesorul Izsák Márton,  – în plină epocă a ”realismului socialist” importat de regimul politic al vremii -, continuând la Institutul „Ion Andreescu” din Cluj, unde viitorul sculptor a avut profesori celebri, precum Romul Ladea, Virgil Fulicea, Kadar Tibór, Kós András sau Servátius Jenő -, și desăvârşind-o la Timişoara, oraş în care artistul a venit după absolvire. Lecţia dascălilor săi s-a completat, în mod echilibrat şi personal, cu ceea ce oferea marea artă europeană, de la modelul pe care l-a oferit lecția sintezei brâncușiene, până la suprarealismul masiv, teluric, al lui Henry Moore, cu care contactul a fost copleșitor. În perioada ce a urmat absolvirii studiilor de artă (1963-1978), creaţia lui Peter Jecza a urmat, constant, un proces de căutări și profundă asimilare a surselor ce l-au marcat, de exercițiu formal, elaborare a unor practici și a unui discurs vizual supus imperativelor propriei creativități.

Opera pe care expoziția a propus-o este rodul acestui îndelung exercițiu de autodefinire, la finele căruia artistul ajunge în punctul de perspectivă al unor sinteze parțiale, a impunerii unui instrumentar de exprimare propriu (monada, ca formă plastică aptă să cuprindă sensuri multiple), a unui corpus, marcat de existența câtorva linii generatoare, ce îi definesc creația pe toate palierele sale: la nivel formal, semantic, simbolic, tematic. Expoziția Peter Jecza: Lecție despre imperfecțiune examinează astfel modul de depășire a mimesis-ului, prin trans-figurare (”a da formă materială imaterialității”, după expresia artistului),  figurarea echilibrului dintre orizontalitatea mineralităţii și verticalitatea ascensională a spiritului – chiar a elanului sacral -, raportul limbajului sculpturii cu celelalte forme de limbaj, dimensiunea ”muzicală” a acestuia, în sensul desfășurării sale în timp, apropierea de poezie.

Lucrările expuse se impun prin valoarea lor artistică (eficienţa limbajului specific, echilibrul formelor, armonia stilistică, puterea de a se impune, prin ele însele), prin valoarea lor intelectuală (îşi propun să reflecte, cu mijloacele artei, teme umane majore şi, pe de altă parte, să găsească linia de continuitate, acordul dintre viziunea clasică şi cea modernă, abstractă asupra obiectului) şi prin valoarea lor spirituală (cu referire la orizontul metafizic, superior, în care este plasată verticalitatea).

Departe de a fi simple exerciţii de virtuozitate, lucrările lui Peter Jecza au un suport mult mai adânc, sunt înrădăcinate în elanurile abisale ale fiinţei, vorbesc despre enigma existenţei, despre drama condiţiei umane şi despre şansele salvării ei. Acestor valori artistul le-a dat corp sculptural, folosind un limbaj nou, propriu, încărcat de sens. (Sorina Jecza-Ianovici)