Expoziția artistei britanice Jane McAdam Freud prezintă un corpus de lucrări realizate în cadrul rezidenței sale la Harrow School, care a avut loc în perioada septembrie 2015 – iulie 2017. Arta produsă atunci a constituit baza unui corpus de lucrări impresionant. Selecția prezentată acum itinerează expoziția adusă în țară de Galeria Jecza din Timișoara. Ea preia titlul lucrării Now, care aparține seriei “adăposturi”. McAdam Freud vorbește despre prezent ca despre un refugiu pe care noi toți ar trebui să-l populăm. Într-un interviu realizat în ianuarie 2018 pentru revista ”Orizont”, artista spunea că lucrările sale cele mai importante sunt “cele pe care le fac acum. Prezentul este momentul meu favorit. Dacă ești realmente viu, nu poți trăi decât în prezent”.

Continuând prezentarea lucrărilor în România, demersul artistic al lui Jane Mc Adam Freud s-a bucurat la Oradea de o nouă interpretare, în lectura criticului de artă Ramona Novicov: ”Expoziţia semnată de Jane McAdam Freud trimite spre centrul universului artei contemporane prin felul în care repune în discuţie statutul obiectului „personal”, amprentat de unicitatea gestului creator, în plin flux indistinct al societăţii de consum. Obiectele nomade ale artistei evoluează la limita imponderabilităţii, sfidând gravitaţia şi suficienţa instalării în spaţiu. Ele celebrează unicitatea în plină epocă a obiectului de serie, fragilul echilibru într-o lume ataşată tot mai mult de confortul plasării în spaţii cât mai sigure, vorbindu-ne cu delicateţe şi eleganţă despre bucuria detaşării, a gesturilor simple şi a gratuităţii, într-o lume dependentă tot mai mult de posesiile materiale. Sunt obiecte ce captează în golul lor energiile unor momente de graţie trăite intens sub semnul artei. Ele sunt creaţii ale intervalului, ale golului şi ale clipei, sunt adăposturi inefabile în care putem exersa arta de a trăi în preţiosul timp al prezentului continuu.”

Organizatori: Fundația Interart Triade și Muzeul Orașului Oradea

More:

La prima prezentare în România a lucrărilor, Maria Orosan-Telea, critic de artă, consemna: ”Prin lucrările prezentate, Jane abordează ready-made-ul în maniera sa unică și originală. Se raportează la actul artistic ca un cercetător aplecat asupra unui studiu de caz. Conceptualizând evenimente exterioare, acționează prin arta sa asemeni unui psihanalist care abordează obiectele ca într-o ședință de psihoterapie. Urmărind conceptele străbunicului ei, Sigmund Freud, – și anume cele legate de relevarea inconștientului – intenția ei este de a scoate la lumină părțile ascunse sau ignorate. Istoria uimitoare a uneia dintre cele mai vechi și prestigioase instituții de învățământ pentru băieți din Marea Britanie a reprezentat, pentru Jane, atât o sursă de inspirație, cât și o provocare. Abordarea sa urmează modelul aproprierii duchampiene. Mai mult decât atât, intervenind asupra acestor obiecte și le însușește inclusiv din punct de vedere simbolic. Printr-o atitudine instinctivă care suprimă orice plan conștient și prestabilit, Jane realizează lucrări conceptuale care comunică cu privitorul pe două planuri; atât la nivel instructiv, cât și la nivel subliminal. Tema auto-analiză / identitate este una dintre cele mai des abordate și mai interesante problematici ale demersului său artistic, care pare a fi o formă esențiale de întâlnire cu ea însăși.

La Harrow, mobilierul și alte obiecte mărunte lăsate în atelierul pe care l-a folosit timp de doi ani i-au apărut impregnate de vechile tradiții ale practicii artistice, ceea ce, pentru Jane, a prilejuit o reconsiderare a teoriilor adorniene legate de autonomia artei în relație cu industria culturală. Tot ce se afla în atelier putea deveni obiect de artă, chiar și  rebuturile metalice, grămezile de rugină, vechile șevalete sau pânzele aruncate după ce au fost pictate. Relația dintre cele două modalități tradiționale de expresie artistică, sculptura și pictura, este chestionată prin crearea de instalații sculpturale folosind obiecte specifice picturii (Am I Fixed Yet?, High Chair).

Pe de altă parte, în lucrări precum Plan, Draw, Top End sau Object Conversation a operat cu metodele artei conceptuale, inscripționând cuvinte semnificative pe suprafețele obiectelor pentru a-și confrunta propriile gânduri cu propriile acțiuni, sau pentru a da o reprezentare fizică unei idei (în strânsă legătură cu teoria lucrurilor a lui Sigmund Freud).

Pentru Jane, obiectele au propria lor existență, intervențiile ei având ca scop doar a le conferi sensuri noi și surprinzătoare. Astfel, aranjarea într-o ramă de lemn a câtorva carcase goale de proiectile colorate împreună cu un torso clasic de marmură (You Kill Me), devine un statement al rolului de muză pe care Harrow l-a avut pentru artistă.”