Expoziția tânărului sculptor Florin Sidău pornește de la ideea de formare – deformare, construcție – deconstrucție. Încercând să-și susțină conceptul artistic, Florin Sidău spune : ”Prin deformările corpului, și apariția unor defecte / handicapuri fizice, omul “normal” se transformă într-o ființă mutantă, grotescă, care a ajuns așa din cauza modelelor impuse de societate. Din dorința de a le urma, omul a lăsat lucrurile să scape de sub control, s-a mutilat, ajungând să fie un inadaptat care își caută locul în societate, fiindcă tot ea este cea care îl condamna și îl marginalizează.”

Geneza lucrărilor exploatează inventarul imagistic al basmelor, personaje dintr-o lume fantastică, ce apar în basmele populare românești. Sunt un fel de Gerilă, Flamânzilă, Setilă, Ochilă, ori Păsări-Lăți-Lungilă, a căror putere deosebită, datorată unei anomalii fizice, au folosit-o în slujba binelui. Ele au reușit să se adapteze mediului în care trăiau, reușind să-și transforme defectele, în calități.

Referindu-se la calitățile artistice ale sculptorului, Elena Andrei notează: ,,Florin Sidău transfigurează omul și-l reprezintă în lucrările sale franc, fără ascunzișuri sau dulcegării. Lumea cosmetizată își pierde magia aparentă și descoperim materia brută a universului cotidian în care iluziile se găsesc la tot pasul și superficialul e literă de lege. Tânărul sculptor știe să pătrundă dincolo de evidențele practice ale vieții contemporane și să arate cu sinceritate adevărata față a ființei umane. ” (Artclue)