Joi, 7 septembrie, în camerele 6,7 și 8 ale Cazarmei U va avea loc deschiderea expoziției Begegnungen / Întâlniri / Encounters: Ingo Glass. Organizată la un an după dispariția artistului, expoziţia prezintă o selecţie de lucrări din creaţia lui Ingo Glass, apte să susţină o perspectivă sintetică asupra operei sale. Pornind de la câteva lucrări mai vechi, considerate ca punct de referinţă pentru creaţia ulterioară, expoziţia construieşte amplul discurs al artei concrete, început în jurul anului 1985 şi dezvoltat până la sfârșitul vieții. Întreaga prezentare gravitează în jurul ideii de forme și culori primare, căruia i s-a dedicat artistul.

„Creația lui Ingo Glass s-a construit pas cu pas având în centrul preocupărilor volumul, care l-a fascinat încă din adolescență. Formele sculpturale, la început figurative, prin care încerca să reprezinte corpul uman, au devenit ulterior tot mai epurate, pe măsură ce volumul a fost pus în relație cu spațiul. Evoluția artistului s-a produs miraculos, iar într-un timp scurt de la terminarea studiilor academice și-a însușit, comprimat, decenii de transformări stilistice și conceptuale.
Așa cum am amintit, interesul lui Ingo Glass s-a îndreptat spre spațiul sculptural care trebuia dominat prin formele puternice și elansate. Astfel, el a ajuns la o sculptură esențializată, amintind fie de elementele fundamentale de susținere ale unei arhitecturi apropiată formal uneori de carena răsturnată a unui vas (Septenarius, faleza Dunării, Galați, 1975) sau de o construcție gotică (Piramida contaforturilor, Neu-Ulm, 1998). Ulterior, artistul a adăugat formelor sale – esențializate până la geometria pură – și culoarea, un element încărcat de senzualitate.

Arta concretă, dezvoltată după 1945 în Germania (și în alte țări germanofone) din arta constructivistă, dar și din alte mișcări ale avangardei secolului al XX-lea, a pus în circulație un limbaj esențializat alcătuit dintr-un repertoriu redus de elemente formale de bază (triunghiul, pătratul și cercul) însoțite de cele trei culori primare.

Aderarea lui Ingo Glass la principiile artei concrete s-a produs pe la mijlocul anilor 1980 ca urmare a deciziei artistului de a abstractiza și mai mult limbajul formal al lucrărilor sale. Pornind de la studiile de percepție ale culorilor și ale formelor geometrice, realizate în cadrul Școlii de la Bauhaus, el a dezvoltat propriul său limbaj artistic, asociind triunghiului culoarea galbenă, cercului roșul, iar pătratului albastrul. Cu acest limbaj distinct față de canonul instaurat de Johannes Itten, Glass a început o lungă și prolifică serie de sculpturi și de monumente publice, aducând la lumină conceptele sale alimentate de această tradiție istorică, dar prin care își afirma în același timp propria lui personalitate.

Originalitatea sculpturilor sale s-a afirmat mai ales prin manipularea cu abilitate și talent a jocului dintre plin și gol, dintre operarea cu elementele geometrice amintite, dar și cu vidul introdus în compoziții de decupajele oținute în suprafața sculpturală. Astfel, el a utilizat adesea acest joc dintre pozitiv și negativ, punând în discuție masa sculpturală interogată despre absență.

În concluzie, sculptura lui Ingo Glass privilegiază întâlnirile, adunând în jurul ei oamenii fascinați de simplitatea elementară a limbajului vizual ce comunică direct prin formă, volum, spațiu și culoare. Toate aceste elemente reunite transmit publicului energiile latente acumulate în sculpturi și care se eliberează în spațiu prin contemplare” (Ileana Pintilie).

Expoziţia, parte a proiectului Encounters for Sculpture al Fundației Triade face parte din Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și este finanțat de Municicpiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.

Expoziția rămâne deschisă până la data de 7 octombrie 2009. Orarul de vizitare este de miercuri până duminică, între orele 13:00 – 20:00 (miercuri și joi), respectiv 12:00 – 20:00 (vineri-duminică).