“Himere Valahe” este un proiect multimedia construit în jurul a 20 de poezii ale poetului Aurel Șorobetea, strânse într-o carte. Himerele, animale imaginare, apar la confluența dintre jocul rimelor și al cuvintelor poetului, ilustrațiile animate ale artistei Ioana Nicoară și muzica creată de Tibor Cári, ce le acompaniază.
Expoziția de poezie-ilustrație este realizată folosind tehnologia Augmented Reality (AR), care se activează de pe orice dispozitiv mobil. Participanții la expoziție pot intra în lumea animată a himerelor, folosind aplicația mobilă Reniform App, care se poate descărca pe un telefon mobil cu Android/IOS sau tabletă.
Procedeul tehnic pune în mișcare imaginile grafice, exact așa cum autorul le-a “însuflețit” în cuvinte. Artista Ioana Nicoară, urmând calea sugerată de versuri, a transformat, dinamic, o făptură animalieră în alta. Tibor Cári, urmându-le jocul, a adăugat câteva armonii sonore lumii ce se năștea.
Cititorii/ spectatori, prinși în jocul de oglinzi al cărții – text poetic, transpunere vizuală animată, sunet – intră astfel, dintr-odată,într-o lume fluidă, din care, parcă din jobenul unui magician, lumea himerelor se întrupează.’’

Date autori:

Aurel Șorobetea (n. 1946), este poet, născut la Brașov. A urmat Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1964-1969), fiind, ulterior, redactor la revista Steaua (1971-1987). După debutul cu poezie în Steaua (1966), au urmat volumele Apărătorii (Editura Dacia, 1975), Altminteri (Editura Dacia, 1979) și Anotimpuri (Editura Dacia, 1986). În 1978 publică, la Editura Dacia, volumul de proză Privire de pe Cetățuie. Traduce din poezia maghiară, la Kriterion, Balla Zsófia, Așa cum trăiești (1983), Kenéz Ferenc, Zeu cu picior de lemn, Kriterion (1985). În anul 1988, a emigrat în Suedia, rămânând prezent în viața literară românească, doar sporadic. Revine la poezie după 2015, fiind publicat, anual, la editura Fundației Triade cu câte un volum: XXII Sonete, Himere Valahe, Cântece suedeze, Românimea, Străveche, Cartea lui Șoroboroș.

Ioana Nicoară (n. 1990) știa de la 10 ani că o să facă grafică. Și nu s-a înșelat prea tare, parcurgând liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza și UNArte/București, la secția Grafică. Dar până la urmă n-a putut chiar să prevadă viitorul, așa că a început să lucreze ca VFX artist și animator, art director, uneori chiar scenarist, în proiecte individuale sau colaborări în producții recente de animație, împreună cu Reniform Production, un studio de animație independent din București. În paralel cu filmul, preocuparea abordării personale asupra imaginii a continuat, astfel că o parte importantă din activitatea ei se întâmplă în atelier, unde experimentează în acuarelă, tușuri, cerneluri sau gravură.

Tibor Cári a absolvit Facultatea de Muzică din Timișoara în 2002 și, de-a lungul anilor, a colaborat cu regizori ca Victor Ioan Frunză, Lászlo Sándor, Yuri Kordonsky, Ada Lupu, Szabó K. István, Urbán András, Alexander Hausvater , Balázs Zoltán, Béres László, Peter Schneider, Boris Lijecevic sau Nicolae Constantin Tănase. De-a lungul anilor a scris muzica pentru peste 210 de spectacole în țară și străinătate, pentru  filme, spoturi și generice TV, munca sa având parte de o serie de premii, printre care amintim premiul UNITER pentru muzică de teatru în 2013, premiul “CEA MAI BUNĂ MUZICĂ de TEATRU ” pentru spectacolul “10 “ al Teatrului Radnoti din Budapesta, la Gala Breslei Criticilor 2019, și premiul “CEA MAI BUNĂ MUZICĂ de TEATRU “, pentru spectacolul “10 “ al Teatrului Radnoti din Budapesta, în cadrul festivalului POSZT din Pecs, 2019.