Expoziția de fotografie reprezentând spirale deduse din anatomia melcului, l-a avut pe scriitorul Marcel Tolcea drept ghid al străbaterii labirintului. Revelația pe care scriitorul a avut-o și-a găsit formularea într-o înșiruire de noi întrebări, revelatorii pentru sensul căutării de sine pe care cochilia îl simbolizează.

” Camil Mihăescu a deschis la Casa Triade o expoziție despre cochilie.
Melcul este semn al centralității, al orientării, opus labirintului, rătăcirii.
Tot ce e STabil se exprimă prin cele două majuscule, ST, de la cuvintele ce înseamnă ”stea”: star, estella, estoille, sterne. În elină, cuvântul ”cruce” e stauros, iar crucea orizontală e cea cardinală, care dă sens lumii manifestate prin punctele cardinale. În replică, melcul își poartă casa, Centrul, oriunde ar fi, iar urma lui luminoasă pare o replică a celebrei poveșți despre rătăcire din Hansel și Gretel, cei doi copii care își marchează îndepărtarea de casă cu firimituri de pâine.
Și, fiind vorba despre rătăcire, antonimul medieval al acestuia e pelerinajul, deopotrivă căutare a Sinelui și regres, întoarcere către centru. (Oare de ce spirala cochiliei melcului merge, încet, în sensul invers al acelor de ceasornic?)
Iar una dintre cele mai aparte destinații ale creștinătății vechi și contemporane este Santiago de Compostella – Câmpul Stelelor.
Un melc viu e unul cu casa în spinare.
O cochilie goală e un trup din care sufletul/suflețelul e călătorit.
Animula blandula vagula / (Suflețelule, blândule, călătorule) e primul vers al motto-ului din Hadrianus, așezat înaintea superbului roman al lui Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Adrian.

Prezentare: Alexandra Titu, critic de artă, Marcel Tolcea, scriitor